Cât de aproape suntem în fiecare clipă de a obține ceea ce este în planul divin pentru noi?
Dar și cât de aproape suntem de rezultate?
Condiția: să credem cu adevărat în capacitățile noastre de creație. Pentru că, încă de la naștere, suntem creatori, suntem în acea energie minunată a creației, doar că, pe măsură ce creștem, mediul ne formatează. Dr. Bruce Lipton, în cartea sa, Biologia credinței a scris „La fel ca mine și ca tine, celulele sunt modelate în funcție de mediul în care trăiesc. Cu alte cuvinte, e vorba despre mediu (…)”.
Tot el spune că, cele două minți, conștientă și subconștientă cooperează pentru a dobândi comportamente…, care ulterior, pot fi administrate la nivel inconștient.
Cele două minți sunt un mecanism fenomenal dar uneori, lucrurile pot să nu meargă așa cum noi ne dorim, deoarece în marea majoritate a timpului, noi suntem conduși de mintea subconștientă, care reacționează exact așa cum a fost programată.
Mai exact, dacă te găsești în situația în care aproape ai fost acceptat/ă la un interviu, dacă în subconștient intervine un program legat de timpul petrecut la serviciu, când mama și tata veneau foarte târziu acasă de la joburi iar tu erai nefericit/ă, și ți se spune că s-ar putea să fie nevoie să lucrezi peste program în anumite perioade, pentru a termina niște proiecte, s-ar putea ca instinctiv să refuzi acel job, din cauza experiențelor neplăcute din copilărie, fără să te mai gândești că ești atât de capabil să termini proiectele la timp fără să mai fie nevoie să lucrezi suplimentar.
Și, pe măsură ce evoluăm, ne dăm seama că suntem făcuți „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu„, Atoatecretorul. Iată că și în noi se află o lege fundamentală a Universului, aceea a creativității. Indubitabil, gândurile noastre conștiente ne crează realitatea, dar dacă nu ne eliberăm subconștientul de programele limitative, șansele răman reduse de a crea ceea ce ne dorim în viață.
